Emoție...aplauze...S-a terminat
spectacolul acestei vieți în care am jucat
și-n care am fost și spectator. Pe rând
am adunat, am risipit, am plâns...
În sală au fost și câțiva
ce mi-au criticat dur prestația
șoptind că mult mai bine decât mine
ar fi jucat ei rolul vieții mele. Cine știe...
Alegeri...pure întâmplări...destinul...
Beția ce mi-a dat-o din pahare, vinul...
Trădările... așteptările prea mari...
Goana după un vis sau după bani...
Încet, pe scenă s-a lăsat tăcerea.
Viața a savurat o clipă mângâierea
acestui sentiment de împlinire
c-ai terminat și totul a fost bine!
Iar peste mângâiere un regret
c-ar fi putu să mai dureze. Drept,
cortina în adieri de catifea
acoperă actorul. Peste ea
tăcerea se așterne și înconjoară
lumină, spectatori, actori...E seară!
O seară grea precum o ceață rece
Actorul pleacă! Viața nu-l petrece...
27.01.2019
vezi mai multe poezii de: ileana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.