L-am cãutat pe Unul, acela care este
În taine felurite şi purpuri de mãtase
Prin domuri, catedrale, urcând pânã pe creste
În roua dimineţii, când bezna grea plecase
La fereastra nopţii albe stau de veghe picotind,
Depărtarea se întoarce prinsă-n raze fumurii,
Răsăritul fierbe-ntruna între valuri clocotind
Focul din tăcerea noastră are falduri cenuşii.
Tu taci, iubire agățată de crengi,
Liliacul din noaptea insomniilor lungi
Măsoară orbirea din inimile seci...
Și tu? Tot cu nepăsarea de gheață te- ntreci?
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.