Printre nouri și fantasme
Se deșiră-un vis păgân
Nu-s povești și nu sunt basme
E un vis de om nebun.
Cu talazuri sfărâmate
Și cu inimi fără leac,
Funii de nisip purtate
Printre ochiuri de hamac.
Duse prin vârtej în lună,
Risipite pe o plajă
De o inimă nebună
Ce se zbate într-o mreajă
Pânză neagră de păianjen
De la casă-i pân' la poartă,
Inima mea e un stânjen
Parcă-i vie... parcă-i moartă.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc deea, segemarius bucuroasă de vibrație !
Cu drag, vă mai astept pe pagina mea
mirimirela (autor)
luni, 20 februarie 2017
Multumesc, Aurel ! Tragedia prin care am trecut în decembrie, a dat naștere unui volum de 62 de poezii. Toate triste... nici nu am avut puterea sau îndrăzneala să le public aici... poate voi strecura din când în când câte una.
Cu mult drag, mă bucur și eu să vă regăsesc
mirimirela (autor)
luni, 20 februarie 2017
Adina ! Nici nu știi câtă bucurie mi-ai adus în suflet...
cu acelasi drag, te îmbrățișez și eu
mirimirela (autor)
luni, 20 februarie 2017
Bine te-am regăsit, Mirela :)
Mă bucur să citesc această poezie, ai păstrat ritmul foarte bine, doar la un vers trebuie reglat, și anume:
Inima mea e un stânjen
Te îmbrățișez cu același drag de odinioară și te felicit! :)
Adina Speranta
duminică, 19 februarie 2017
Bine ai revenit pe aici, Miri ! Mă bucur că incă mai scrii când poți. Felicitări pentru poezie !
ALapis
duminică, 19 februarie 2017
Frumos scrii si citindu-ti rindurile simt cum vibreaza ceva din sufletul meu.
segemarius
duminică, 19 februarie 2017
Interesant si bine construit...
deea
duminică, 19 februarie 2017