Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare,
Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i mintea cea mare?...
De te 'nalţi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt şi ceruri şi pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că eşti ţărna pe care o poartă vîntul...
Ci te plânge, că 'n patimi tu singur îţi sapi mormîntul!
Pururea ţie stăpâne, pururea duc şi te poartă;
Ele sînt în toată vremea a vieţei tale soartă.
Ce poate înţelepciunea, ce poate şi biata minte,
Când prăpăstii privesc ochii şi 'napoi şi 'nainte?
Şi se 'ncape biruinţă sau răbdare sau putere,
Când frageda inimioară se despică de durere?
Şi se 'ncape vr'o mărime, când fiinţa pătimesce,
Când sufletul de necazuri ca de moarte se sdrobesce?...
vezi mai multe poezii de: Costache Conachi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
P.S: Astazi am primit "in custodie" temporar, o carte cu Antologii, foarte veche. Primii pe care ii cautasem acolo, la cuprins, fost-au Bolliac si Conachi. Sper doar sa am timp, suficient, ca sa transcriu acele minunatii, spre a aduce un plus, bibliotecii acestui lacas al culturii, Poetii Nostri.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 29 mai 2017
Ma bucur, sa aflu acestea, pe aici. Multumesc. Si mai sunt inca multi, pe care nu ii cunoastem.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 29 mai 2017
"părinte al poeziei române" îl merită fară îndoială Costache Conachi.
Felicitări pentru această postare
aly r
joi, 07 aprilie 2016
Costache Conachi, un boier moldovean preocupat şi de cultură este cel dintâi veritabil poet al nostru de epocă modernă.
Paul Virgil
joi, 07 aprilie 2016