- Cine poate-n pumni să frângă
toate florile de-april?
Cine poate-n san să strângă
nuferii cu mâna stânga
şi cu dreapta lui să-nfranga
orice cântec, orice tril?
- Eu, răspunde de departe
iarnă, aducând fiori.
Eu pun vânturi să mă poarte
şi las crengile deşarte,
asternand îngheţ şi moarte
peste cântec, peste flori!
- Da, răspunde primăvară,
dar cu mine iar răsar!
Macii iar şi-aprind comoară,
iar se-aude-un greier seară...
Tot aşa, uitând povara,
şi CREDINŢă cânta iar...
AMIN
vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.