E plin de miraje pământul,
de patimi ce-atrag în noroi,
Muşcăm din păcat tot mai lacomi
şi tot mai flamanzi şi mai goi.
Dar sus, la Golgota, pe cruce,
cu pieptul de-o lance străpuns,
la tainică vremii răscruce,
ne-aşteaptă cu lacrimi Isus.
În ritm de stridente orchestre,
perechile lumii petrec,
crezând că-s mai ţări decât moartea,
spre braţele morţii se-ntrec.
Aleargă maşini pe artere.
Rachete zvâcnesc printre nori.
Tresare Selena-n cratere.
Saturn e cuprins de fiori.
Tu, rege al vremurilor noastre,
tu, om ce străbaţi prin stihii,
tu ştii să te-nalţi către astre,
dar taină supremă n-o ştii.
Tu nu ştii că sus pe Golgota,
cu pieptul de-o lance străpuns,
sub norii ce-ntunecă boltă,
ne-aşteaptă cu lacrimi ISUS.
AMIN
vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.