Ninge,
Zboara fulgi de nea.
Tremuratoarele stele de-argint
zboara si luneca-n hore de-alint.
Peste crengile amortite,
peste vaile ruginite,
Dumnezeu din cer trimite
strai de margarint.
Ninge,
Zboara fluturi albi.
Stele de stele in hora se prind.
Alba marama pe-ogoare intind,
cum pe-a Domnului blanda fata
puse giulgiul flori de gheata.
Dar Isus iesi la viata,
moartea biruind.
Ninge.
Joaca pui de stea.
Infiorate paduri si poteci
dorm invelite in panzele reci.
Dar de sus, din albastra tara,
cand Cel Drag Se va-ntoarce iara,
vom avea o primavara
pana-n veci de veci!
vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid