Zboară, zboară săniuţă
pe zăpadă lină.
Dealu-ntreg şi potecuţă
de copii sunt pline.
Unii zboară ca săgeata,
alţii-n joc se-adună.
Cu obrajii ca muşcată,
râd cu voie bună.
De pe crengi de brad, poznaşii
neaua-n drum o sfarmă.
Fug în codru iepuraşii
speriaţi de larmă.
Vântu-aleargă-n munţi, pe coame,
sclipeţ alb să cearnă.
Câte daruri ne-aduci, DOAMNE,
chiar şi-n miez de iarnă!
AMIN
vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid