vers sentimental
inimă de hârtie
Sar din vis direct la masa de scris Şi încep
să mă derulez ca o bobină cu amintiri în
străvechiul cinematograf Patria
Sala este plină cu daci şi romani
Clopote verzi
bat
sub
zăpadă
Dacă-i marţi e poezie erezia mea
de fiecare zi Pot nu pot Mă ridic
din patul nopţii cu inima în flăcări
Vreau nu vreau Mă aşez la calculator
Lui EMIL BRUMARU in memoriam
Îngerii se-ntorc acasă
îngerii se-ntorc în cer
Doamnelor culcat
fulgi la joasă înălţime
cât poetul e soldat
ţinta-i dincolo de lume
De-o sută de ani mă nasc întruna
Pe Câmpia Română
Pe crestele Munţilor Carpaţi
Marea Neagră îmi ştampilează
În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri
Cine ești copilărie
stea întunecată-n pumni
m-ai pierdut fir-ar să fie
fluierând pe sub aluni
Exilat în toamnă
ca un vagabond
aştepţi ca să cadă
îngerul tău blond