There are flakes that do not want to fall anymore
From the air similar with a huge mesh of azure
Because of the cold I have an eye of snow
I call you with the other eye as a snow falling around
Ţara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe facebook
care-i prin ogradă treaba
Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Costel Zăgan nu mai rezistă
de dimineaţa până seara
de-i lumea veselă sau tristă
pe toţi-i-ntreabă unde-i ţara
Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară
Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem
Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc şi mor câte puţin
Doamne Iisuse al Limbii Române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Ce poftă am să fiu nemuritor
şi Doamne nu-s decât doar trist
hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor
şi n-am ce face şi exist