Tu mă-mpingi în prăpastia poeziei
Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers
surâsul tău
frumoaso
mi-a smuls
sufletul
Caută
diamante
EREZIA IMPOSTURII
Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați
moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur
mașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște îm
Răsturna-m-aș răsturna
mândro peste umbra ta
cu noaptea din carnea mea
s-o frământ să crească stea
Dop de întuneric
la
Deschid gura și dragostea îmi umflă pieptul
O să pleznesc ca un balon de săpun Mândrie
sceptrul timpului
insula poetului
darul zeilor
Costel Zăgan
iris de copil
ninsoare la gura sobei
ard poveştile
cărți de duzină
dincolo de-ntuneric
critic ruinat