Azi, chiar e de dorit sã fii vedetã,
Suflând, cu gura plinã, în trompetã,
Stând cocoţat pe vârful unui ac
Sau spânzurat, precum un liliac!
Şi, chiar: de ce sã nu te urci pe-o ladã,
Sã te admire oamenii, pe stradã?
Sincer sã fiu, sã vãd, îmi era dor,
O coţofanã, la televizor!
Nu-ţi face grijuri de nu ştii sã cânţi:
Te bâţâi, te-nvârteşti şi te frãmânţi!
Jena?...Relax...de nu ştii ce-i aceea!
Sã fii vedetã: asta e ideea!
Pãşeşti... de parcã ai cãlca pe ghimpi
Şi râzi, ca un motor în patru timpi!
Cocoaţã-te în plop, sã te cocoţi,
Ca sã observe oamenii ce poţi!
De ai sã vii, cumva, de-acolo-n cap,
Sub plop, vom pune-n grabã, un dulap,
Spre-a face, dintr-un star naţional,
Un mândru obiect artizanal.
vezi mai multe poezii de: Cristi79