Am crezut că se va schimba,
Am crezut că va continua,
Am crezut că tu ești aleasa,
Am crezut că tu vei fi a mea.
E o vină proprie și mi-o asum,
Nu știu să ofer iubire,
Dar iartă-mă ,nu mă ascund,
Și tu nu te ascunde de mine.
Urmează vremuri zbuciumate
Pentru mine, nu pentru tine,
Gândindu-mă la o frumoasă iubire
Pe care nu am putut-o menține.
Visele mă vor doborî,
Mă vor strivi și omorî,
Numai eu știu ce o să fie:
Furie, durere și, în niciun caz, veselie.
Știu că ești acea regină din povești,
Cu un palat pe vârf de colină,
Ce iubește sarcasmul și glumița
Înghițită doar cu lingurița.
Am găsit în tine acea liniște sufletească
Ce m-a pus pe gânduri din start;
Ori credeam că ești aleasa,
Ori credeam că văd ciudat.
Nu m-au ajutat nici ochelarii,
Nici înălțimea pe care o am,
Ca să-mi dau seama că ești unica floare
Pe care nu o pot atinge, aflându-se pe vârf de copac.
vezi mai multe poezii de: BogdanBozu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.