Credința este un câmp de ghimpi.
Te rupi în ea , din timp în timp,
Îți sfâșii carnea pân’ la os —
Câmpul din tine-i mai ghimpos.
Când ieși la capăt, în felii,
Ar trebui să reînvii.
În urma ta, țepii sunt mii,
Pielea îți zboară pe pustii.
De ce credința e durere?
De ce nu este doar plăcere?
Doamne, te rog, nu ne lăsa!
Pavează drumul către ea.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.