Ca-ntr-un tangaj între sordid și cast
Pe un ocean lipsit de echilibru,
Ne redresăm doar folosind balast
Și-având Cuvântul vieții drept calibru.
« Felix »
Suntem ai tăi, Doamne!
Suntem ai Tăi iubite Domn,
Suntem copia Ta... divină,
« Gabriel Stanciulescu »
Mai dă-mi să beau din Apa Vie
Când sunt setos.. şi inima,
Nu cântă nici o melodie..
Parc-a secat izvoru-n ea..
« danab »
Când intru ud în mânăstire
Pun doar un gând în răstignire
Pe-altarul trunchiului brăzdat
De taina ce nu s-a-nchinat.
« Carmen »
Am mai urcat o treaptă în lirism,
m-am apropiat de voi, de țel;
păstrez și azi unicul romantism,
speranța mea și spiritul rebel.
« George Pena »
Suntem trecători, soarta mereu ne tulbură, ne frământă
Jucându-se. După ce ne înalță în genuni ne aruncă.
Rezistă. Să nu te sperie nesfârşitele capcane,
Nu te mânia. Domnul Iisus îţi întinde o mână. Crede!
« Florica Ghigeanu »
Se scutură salcâmii de țepi și păpădie,
Șiraguri de neliniști cu iz de viitor,
Îmbracă cripta nopții cu spaimă fumurie,
Arzând flacăra lunii în candela din nor.
« stefan doroftei doimaneanu »
În aur câmpiile îşi trec strălucirile,
fâlfâiri de grauri adulmecă sudul;
în noi cu dinţii, azi, toate ticăloşirile
îşi mărturisesc prezenţa, absurdul.
« George Pena »
De-atâtea ori, copilul Meu
Te-am luat de mână-n ceasul greu
Te-am dus pe umeri, şi balsam
Ţi-am pus pe răni... căci auzeam,
« danab »
*sub măști diforme același ochi aprinde lumina*
« Gerra Orivera »