ABIS
(o parafrazare a poeziei „PRĂPASTIE” de Octavian Goga)
« andreionthepoetry »
O rugă se-nalţă spre Tronul Divin,
E ruga în noapte, sub cerul senin...
Mă iartă Isuse şi de astă dat,
Că-n Via Ta Sfântă, puţin am lucrat!
« danab »
Ne-am înstrăinat
demult, Poete,
şi răzvrătirea
ţipă-n timp şi spaţiu;
« George PENA »
Învață-mă să te iubesc mai tare și mai tare
Iisuse, umple-mă de Tine !
Când rana de pe pleoapa dimineții rău mă doare,
Panseaz-o cu lumini Divine.
« mirimirela »
Deseori, în miez de noapte,
Vise stele vor să prindă,
Iară sufletu-mi cu toate
S-uită-n cer ca în oglindă.
« bragagiu »
Douăsprezece ore-n ceas
Le duci zilnic, pas cu pas...
Ore petrecute ușor,
Ce au aripi într-un zbor,
« Carmen »
Cândva, Georg Simon Ohm
plăsmuia carate pentru Om:
Considera , bunăoară, fericirea
că e liniară cu bunătatea
« George PENA »
O viață... cauți.
Ba te apropii,
ba te depărtezi.
Mâinile-ntinzi mereu
« aripi de poezie »
Nici nu ştim: cât iubim, cât greşim,
rămân toate, istoviri fără răspuns;
ne disipăm în viaţă, c-un elan unanim,
nici nu ştim cât visăm, cât trudim...
« George PENA »
Când vii, neliniştea mă bântuie duios
şi trec prin mine, volţi şi amperi;
ca oricărui muritor cu nume frumos,
sarutările, tu, mi le numeri.
« George PENA »