Muzica vremii se așterne
Cu-amurg alergător pe clape
Ca unde inelând pe ape
Visând statornicii eterne.
« bragagiu »
Rămâne ţara fără capi de soi,
E totul sus, acolo, o spoială,
Iar jos e trupul ţării prins de boală -
Ne-o fi mai bine-n viaţa de apoi...
« andreionthepoetry »
Era o noapte caldă-n acea vreme
Isus, pe munte se ruga, plângând..
Pe ucenici, dorind parcă să-i cheme
La ruga şi-n veghere, aşteptând!
« danab »
Acel ce poartă-n piept, Iubirea..
În veci, acela va trăi
Acel ce plânge după cerul
Pe care îl va moşteni
« danab »
M-au tot bătut străinii peste gură
Că înghiţii cu lacrimi şi cuvinte
De-am încurcat cântare şi arsură
Ţinându-le în inimă şi-n minte.
« bragagiu »
Mi-e dor de Tine Doamne..
O, cât aş vrea să zbor
Spre cerul plin de soare
Şi fără nici un nor...
« danab »
Patruzeci de sfinţi
ce-aşteptaţi smeriţi
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
« Gavriil Stiharul »
Atâtea primăveri şi veri s-au dus
Şi-atâtea ninse ierni, cu fruntea-n soare,
De când pe-o cruce ai murit Isus
Şi-ai înviat în Slava Ta cea mare!
« danab »
În noapte se mai rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.
« Gavriil Stiharul »
Mă tot gândesc că în copilărie
Iubirea o ştiam şi n-o-nvăţasem -
Era un sentiment ce-l căpătasem
« andreionthepoetry »