Mi se oprește țipătul în gât,
Durerea însăși devenind fierbinte,
Când văd pavilionul coborât
Umbrind cernit spitale și morminte.
« Felix »
Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
Cu licuricii-n dulce consonanţă
Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.
« Felix »
Zorile sunt cumpăna din privegheri
Când minunile n-au înfățișare.
Atunci speranța minte, sfinții sunt păreri:
Ascultă plânsul spicelor-fecioare!
« Gavriil Stiharul »
Ce dacă-i Halloween-ul obligaţie
Să port o mască-oribilă cu graţie?
Nu vreau astfel de triste bucurii,
Eu sunt copil şi vreau doar jucării,
« andreionthepoetry »
Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu,
te rog în fiecare zi şi noapte
şi norii îi cuprind în palme – eu,
dar cuvintele îmi sunt deşarte.
« Gavriil Stiharul »
Lumina a crescut, parcă dospită,
Palpabilă prin falduri de brocard,
Şi din zenit, pe zarea fără gard
Apasă greu cu forma-i împlinită.
« Felix »
A fi creștin înseamnă a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă
să arzi în Hristos, și să mai știi
că dragostea nicicând nu se destramă,
« Gavriil Stiharul »
Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.
« Nelu Preda »
S-a-ndepărtat al nopţii negru fald,
Luând cu sine stelele captive,
Şi zorii ciripesc pe portative
Vărsându-şi rubiniul în smarald.
« Felix »
What if the Halloween’s a mandatory task
For me to wear a sad and bloody mask?
I’ll not agree this kind of awful joy -
I want a normal, beautiful, nice toy!
« andreionthepoetry »