Spune-mi lună,dragă, printre-atâtea astre
tu colinzi sfioasă mii de galaxii,
Ai văzut pământul cu flori albe-n glastre...
Spune-mi lună dragă: La ele nu vii?
« danab »
Tăcerea se-așează în timp peste noi,
Nu mai sunt lacrimi,chemări și nici ploi,
Doar marea din suflet îngână un cânt
și-adoarme pe raza de lună-așteptând.
« danab »
Inocența și iubirea,
Ne va salva acest Pământ,
Fericită omenirea,
Va trăi la recensământ...
« Tóth Árpád »
Dacă știam că viața nu-i o floare parfumată,
Te-aș fi iubit, de cum te-am zărit, de prima dată.
Nu știam că viața-i plină de amarnice suspine,
Iubind intens Divinul, El ne va susține!
« Tóth Árpád »
Privesc mereu seninul
din ochiul adormit,
Şi-aş vrea să-i schimb destinul
spre cer.. spre infinit..
« danab »
Cânt duios murmură lin
De pe buzele Mariei.
Poartă-n sine semn divin,
Chiar în inima grădinii.
« silvia »
LUPTĂ STUPIDĂ
Așa de simplu e:
am ales cel mai stupid joc
« Mihai Păcuraru »
Ocrotitor al creștinilor și al armatei,
Vino din Împărăția Cerurilor
În armură aurie călare pe calul alb ca zăpada
Și ne scoate din burta balaurului
« Georgiana-Laura Gheorghe »
CASĂ DE TRECĂTORI
Casa fără suflete în ea e mai greu mormânt.
În aer cu sclipiri de ace sarcofag nu e,
« Mihai Păcuraru »
La început a fost rânjetul, a fost
Ameninţarea, a fost sălbatică
Încăierarea, încleştarea-n sânge
Între instincte contradictorii, în
« Adrian Nicula »