Din ocean de vise ferice, strălucitoare
Ai apărut în viaţa-mi femeie răpitoare,
Cum luna argintoasă, albă zâmbind răsare
Din înstelata mare!
Coboară toamna-ncet din slavă,
Năframa galbenă-i răsare
Și peste vârfuri de dumbravă
Îi flutură departe-n zare.
Pe zvelte oluri de pamant, soarele afumat
Prin pesteri, in fumul cu raze, s-a repetat.
Vracii isteti l-au adus in palate de piatra,
Langa tronul regesc, sa arda in focul din vatra.
Trei fetite langa sat au jelit si-au ingropat,
pustiul vantului, viermii pamantului;
rugul izvoarelor, arsura ogoarelor
Hai, soare, sa te prind in oglinjoara!
Striga baiatul alergand prin ses.
Si eu, in mreaja mea de la rastoace!
Radea pescarul cu luleaua-n dinti.
Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
Spre-naltele contururi crenelate
Din care-ntâile priviri de soare
Îşi varsă-n vid imensa lor cascadă
Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atâta vreme-n țara ta n-a fost...
Tu vei fi
şcoala frumuseţii şi a iubirii —
prin tine, bucuriile lumii le voi spori:
uite, îţi încredinţez aceşti fluturi,
Ce-i cu Bubu? Nimeni nu-i raspunde!
Bateti mai vartos in tamtamuri, barbati,
Prin paduri si lacuri mi-l cautati.
Bubu! Esti, fiule, unde?
Svetlanei
Puica mamei cea frumoasa,
Ganduri grele ma apasa.
Sari din casa-n blugi ingusti