O criză echivocă e iubirea,
e primăvara-ascunsă-n ghiocel,
toți îngerii au pus desăvârșirea
într-un boboc cu buzele de ger.
A răsărit în beznă o scânteie
și ramul de-ntuneric s-a uscat,
orice femeie, astăzi, e o zee
dintr-un infern de gheață spulberat.
Tremurător, un lujer se avântă
spre portativul altui univers,
inflorescența iernii ne cuvântă
cu ghiocei în fiecare vers.
adina v.
24.02.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.