cuvintele noastre
cuvântul meu neterminat
pe tablele lumii
cu forme
albastre
un vis însirat prin
minți blestemate
captează o parte din sufletul
umbră
se-ntinde ca noaptea
când taina alungă
din verb frământarea
cu degete lungi
de fugă
de spaimă
cu pietre arunci
dar visul rămâne atât de real
o nouă iluzie
un nou ideal
un chip te priveste
un dor s-a ivit
e umbra din care se naste
nimic
vezi mai multe poezii de: M Horlaci