Când primul tremur dintre gene
Mi-arată alba dimineață,
În mintea mea mi te îngheață
Un gând, ce înflorește-alene
Și, ca o lacrimă ce pică,
Inundă-a inimii cămară...
Tărâmul ei cu doruri, iară
Presimte-adânc că se despică.
Din strâmta ei cutremurare
Se-aprinde-o lacomă dorință,
Să te cuprindă-a mea ființă
Cu gândul, cât o zi de mare.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.