Încărunţea pe răbdarea celorlalţi,
viaţa-i părea o împlinire dată
ca o sursă de lumină naturală.
Nicio umbră nu poate rămâne pasivă
la împărţirea oamenilor în bogaţi şi săraci,
norocoşi ori fără noroc.
Cei cu mâinile lungi nu scapă nimic printre degete,
le introduc până la umăr în avutul celorlalţi
şi fac din asta o afacere.
Aşa începi să crezi că s-au inversat regulile jocului
şi culorile moarte stau în faţă.
Noaptea e mai sârguincioasă decât ziua
de nimic nu mai iese la lumină.
Din labirintul găunos
niciun om n-a ieşit mulţumit de sine,
nicio faptă nu s-a albit prin spălarea banilor
iar spălarea păcatelor nu se face cu băutură
ci cu îngăduinţă şi mărturisire.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.