alint cu privirea peisajul
plin de lumină
al câmpiei
din lunca
Someşului
sărut verdele
ierbii
de acasă
pe care păşesc
cu piciorul desculţ
ador
gestul care vesteşte
iubirea
mângâi cu gândul
cuibul berzei
din vârful
de stâlp
niciodată dat uitării
niciodată în abandon.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica