Cu rugă în privire - aspiranta
Poezie adăugată de: aspiranta

    marţi, 02 august 2016

Cu rugă în privire

În ziua cea fierbinte din luna lui Cuptor
Păşeam încet, cu trudă și pasul obosit,
Iar gândul mă-ndemna cu glas stăruitor
S-ajung cât mai curând la cuibul meu dorit.

Şi iată, am zărit a mea bătrâna casă
Ce sta îngenuncheată parcă în rugă mută,
Din ziduri auzeam :"Puterile mă lasă,
Dar tu să știi, fetițo, eu nu mă dau bătută!"

Cu lacrimi am deschis portița ferecată
Legată strâns cu lanţuri şi lacăt ruginit,
Era pe-alocuri ruptă de vânturi şi de soartă,
Scrâșnea la încheieturi c-un vaiet obosit.

Când am pășit în curte cu dorul cel nespus
Bătrânul nuc din frunză a început să plângă,
Castanul meu cel falnic era demult supus,
Îşi aștepta sorocul ca timpul să-l învingă.

Cu inima-n genunchi iertare am cerut
Acestui colț de rai, ce mi-a hrănit suflarea,
Am sărutat pământul în care am crescut
Spunându-i cu iubire:Ți-am auzit chemarea!



vezi mai multe poezii de: aspiranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc din inima, Nelu Preda!
aspiranta (autor)
joi, 11 august 2016


danab, iti multumesc cu sufletul pentru cuvintele tale!
aspiranta (autor)
joi, 11 august 2016


Iertare-mi cer ca raspund cu intarziere, casa copilariei ocupa un loc important in sufletul meu, am o legatura speciala cu fiecare coltisor, iti multumesc mult , stomff!
aspiranta (autor)
joi, 11 august 2016


Superbe versuri! Felicitările mele!
Nelu Preda
joi, 04 august 2016


emotionanta poezie...
fii binecuvantata!
danab
miercuri, 03 august 2016


Ma bucur ca am poposit si astazi pe pagina ta. Copilaria cu nuci si castani ce par a fi prieteni necuvantatori dar prieteni , se afla mereu in noi si nu o putem parasi niciodata ce pe un lucru uzat. Felul in care te-ai intors la casa garduita si cu poarta inlantuita si incuiata cu fiare ruginite este foarte , foarte graitor pentru simtamintele tale pentru care te pastrez la sufletul meu. Cu drag,
stomff
miercuri, 03 august 2016


Te astept cu inima deschisa sa-mi citesti poezia, multumesc, sonia!
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


Ai intuit bine nadira, multumesc cu sufletul!
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


Ma bucura cuvintele tale Nikoleta, multumesc din inima!
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


Bucuroasa de popasul tau, r.mirel, multumesc mult!
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


Multumesc din inima, sunt onorata !
stefan doroftei doimaneanu!
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


Multumesc mult, Carmen, te mai astept cu drag
aspiranta (autor)
miercuri, 03 august 2016


O atmosfera aparte in această poezie a ta.
sonia
miercuri, 03 august 2016


Această poezie are multă muzicalitate, dar în acelasi timp îndeamnă la meditaţie
nadira
miercuri, 03 august 2016


Este atât de frumos în gândurile şi în sentimentele tale...
Nikoleta
miercuri, 03 august 2016


Poezie frumoasă, bine scrisă.
Mă bucur mult când descopăr la tine astfel de versuri.
r.mirel
miercuri, 03 august 2016


O poezie plină de duioșie, un monument închinat leagănului copilăriei ! Superbă !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 03 august 2016


Ai transmis in versuri frumoase trairi ce incearca pe multi oameni care au mostenit casa parinteasca si nu locuiesc in ea...E trist si induiosator sa te intorci la locul copulariei unde nu mai sta nimeni! Mi-a placut poezia! Cu drag,
Ina M.
marţi, 02 august 2016