cu trupul tău de muză și sufletul de liră
pari să mă chemi cu tine într-un ciudat infern
în care-ndrăgostiții își ispășesc etern
porniri necugetate și visuri care-aspiră
să țină-n veșnicie atingerea dintâi
ori zi de zi să guste vremelnica juisare
încât chiar mângâierea devine o teroare
când te-aș lega-n celula dorinței să-mi rămâi
iar când inevitabil se potolește focul
ne dovedim amarnici și blegi chițibușari
ce-și caută pricină-n dispute mici și mari
și foarte rar amanții pârdalnici au norocul
ca dintr-un purgatoriu scrâșnit și ordinar
s-ajungă-n paradisul tandreții neschimbate
unde pârjolul cărnii și sfadele-s uitate
făcând orice privire un nou izvor de har.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.