voi obosi într-o zi
să-mi număr întrebările
şi atunci
cu umbrele răsucite după degete
voi învăţa să fac semnul crucii
ca un fulger desprins
de pe retina pământului
lăsând dimineţile să locuiască
dincolo de marginile nopţilor arse
de cântecul răgușit al cocoșilor
în ultima noapte petrecută împreună
vom învăţa să facem dragoste
cu pumnii plini de cuvinte
şi vom adormi unul în braţele celuilalt
până când tăcerea va amorţi
iar oasele vor începe
să-i scârțâie de atâta arșiță
sau până când
vom uita gustul primăverii
şi buzele vor tremura
la fiecare adiere de gând
ne vom trezi îmbrăţişaţi
pe tărâmul celălalt
având dreptul să ne iubim în lumină
până când întrebările
îşi vor preda certificatul de naștere
ultimului templier
vezi mai multe poezii de: Maria Ieva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc! Zi minunata va doresc!
Maria Ieva (autor)
sâmbătă, 08 august 2015
Da , foarte frumoasa scriere! Ma bucur sa citesc astfel de versuri.
stomff
vineri, 07 august 2015
frumoasa exprimare
felicitari
Nicholas
joi, 06 august 2015