Cubul Rubik - nicolae nistor
Poezie adăugată de: nicolae nistor

    miercuri, 28 februarie 2018

CUBUL RUBIK
autor Nicolae Nistor
am schimbat oglinzile din mine
eram prea tânăr să cred
că imaginea se topește în afară
făcând scălâmbăieli copilărești
mai am multe de făcut între ușile
care mă prind din zbor ca un fluture
capcane care au chei identice
chiar dacă una este fără ieșire
lasă-mă pușcăriaș între doi gardieni
nu știu care este corupt sau care minte
o singură întrebare pentru libertate să pun
negativă sau pozitivă
atunci scap de gardianul șef
care poate întoarce timpul
ocupat să topească ceasurile
de colecționar plictisit
iar eu aștept în cubul Rubik să ghicesc
cum să trec prin oglindă
și să rămân tânăr
nu mai trageți de mine
nu iau nimic după mine
când perfuziile din tendonul stâng
descarcă tot ce este în minte
spitalul de nebuni se dezminte
stau legați toți cu fire din papiote
și fiecare se învârtește să zboare
eu deschid aripile și plutesc în disperare
să nu cad în țesuturile colorate carnivore
papiote nebune ce vor să mă devore



vezi mai multe poezii de: nicolae nistor




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.