Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXIX

Prefac totul în tăcere
vorba în cuvânt ori semn
umbra în răcoare

O pâclă mă-mpresoară, mi-e inima captivă
în amorțeala rece cu iz de mucegai,
inserții perimate plutesc azi în derivă
acoperind cu mâzgă parcursul către rai.

Te plimbă prin ceruri privire,
Prin zodii cu noapte pictate,
Ispitele-mi vor să respire
Pe gene de nori încântate.

Știi, fluturii albaștri plâng și ei
Cu lacrimi care-ncep o viață nouă
Sub forma picăturilor de rouă.

Mă uit la ea. O văd pierdută. Și ochii nu-i mai strălucesc.
Strigarea ei acum e mută și visele-i se risipesc.
Zâmbește când își amintește. Dar lacrimile curg nebune.
Este o rană încă vie și-o doare, chiar dacă nu spune...

Vorbesc cu mine, aşteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea.

Te-aș întreba despre-o toamnă

S-a unit nădejdea cu speranța moartă
Să clădească nouă,a iubirii soartă
Cripte peste cripte,scriptele sunt toate ,
Amintind de visuri reci și spulberate.

CUBUL RUBIK
autor Nicolae Nistor
am schimbat oglinzile din mine
eram prea tânăr să cred

Locul meu,
Locul meu secret din inima mea,
E locul acela unde pământul atinge o stea.
Și unde cerul se lasă peste iarba înmugurită,