Se ascundeau în pliurile nopții,
nedeslușite și părând mai reci
decât un gând pe lângă care treci
cu pași tăcuți, ce nu se-opresc în loc,
știind că pentr-o clipă oarecare
nu merită destinul să-ntinezi.
Mai bine treci, te faci că nu îl vezi
și cauți o potecă spre noroc.
Se ascundeau în așteptarea zilei
în care-o rază le va fi penel
și le va-mprăștia în felu-acel
pe care numai pictorii de seamă
îl folosesc și-l pun pe pânza vremii
atunci când simt cum sufletu-i îndeamnă.
Sunt doar culori, culorile de toamnă
și se aștern pe-un gând ce pașii cheamă.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.