În mine crește-o vindecare lină,
Ca roua-n zori pe-o rană de pelin,
Se-așterne-n piept o liniște senină
Ce-mi spală dorul fără de alin.
Se stinge-n suflet zgomotul de ieri,
Tăcerea curge-n mine ca un nor,
Și-nvăț din lacrimi, pașii spre tăceri,
Că-n liniște se vindecă un dor.
Cu pași de fum mă-ntorc la acceptare,
Iubirea nu-i un drum de înțeles,
Ci un ecou ce umple-a mea cărare
Și mă destram in tainicul tău mers.
Dar nu mai strig, nu cer, nu mai aștept,
În mine plouă blând și vindec tot.
Te port în gând cu dorul meu secret
Până-n clipa mea din urmă de mai pot.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.