Fugea un vânt hoinar prin lanuri
Să fure macilor culoarea,
Să-mprăștie roșeți în zarea
Cu albăstrimi de porțelanuri.
Le flutura zadarnic jarul.
Își răsuceau fideli avântul
În plânsul ploii din pământul,
Unde voiau să-și ducă-amarul
Și unde seve sângerânde
Vor crește aurul din spice,
Bogata pâine s-o ridice
Avide mâini și guri flămânde.
Amaru-n dulce să-l prefacă,
Cum numai macii pot s-o facă.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.