Cum scrii despre iubirea ce te frânge,
Când glasul tău se stinge în tăcere?
Cuvântul tău pe tâmplă nu-ți ajunge,
Și nu răspunde decât cu durere.
Un vers e alb și nu se mai termină,
Căci mâna tremură, iar gândul geme,
Iubirea care-a fost cândva lumină,
E azi regret ce-n suflet se tot teme.
În scris găsesc iubire și durere
Tăcerea-mi țese fire de regret
Un vers răsare în orice întrebare
Facând din el un autoportret.
Și totuși scriu cu fiecare rană,
Din dorul meu o stea se naște vie,
O lacrimă ce curge-n a mea geană
E tot un dor, e tot o poezie.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.