Curaj nebun în mantie de lână
Se toarce în fuior, ca o cadână
Într- un palat privește din freastră
La un deșert de- întindere albastră.
Oftat adânc e- un scârțâit de ușă
Și trena fetei cu chip de păpușă
Se sfâșie-n bucăți de neputință
De a jura curajului credință.
În plumb picioarele sunt ancorate
Și nici un pas fata nici că mai poate
Să facă către visul ce- o îndeamnă
Să-aspire către a cerului cunună.
Curaj nebun, îmbrățișează fata
Și scrie în destinul ei erata!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.