Curând voi fi izvor la umbra ierbii,
Purtându-mă prin seve, spre zenit,
Nu linişte, ci cânt neauzit
Voi fi-n pâraie când se-adapă cerbii.
Răcoarea mea pe boturi însetate
E un sărut pe care-l dai, ori sorbi,
La fel cum lumea vie trece-n orbi
Prin degete, fioruri încrustate.
Atingere pe piatră, dulce susur,
Ori bob de rouă zugrăvit pe floare,
Efemeridă-n razele de soare,
Mir pe nadir prin curgere de picur.
12.06.2015
Volumul DOINA DORUL DUMNEZEU,
Editura CORESI, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.