Prin orologiul razelor solare
curg pterozauri călători pe timpuri;
Își proiectează umbre pe nisipuri
cu-aripile de vânt - epoci hoinare.
Și îi petrec privirii mele mute
cu gândul adâncit în scurta-mi clipă,
cum se rotesc, se-mprăștie și țipă
sătui de universuri revolute.
M-aș înălța și eu pe promontorii,
să lunec spre văzduh, scârbit de lume,
și sfredelind oglinzile albastre,
m-aș scufunda prin valuri iluzorii,
să iscodesc cărările de spume
și să mă pierd genunilor sihastre.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.