Ați observat că toți
Ce se află în pragul morții
Devin instantaneu
Credincioși încrezuți?
Ca și cum, Altarul tinereții
Pe care ei îl boicotau
Se transformă subit
În Vale a Plângerii?
Și cu toate acestea,
Cei ce se plimbă duminica
În zi de sărbătoare -
Prezenți la slujba Domnului,
Nu cred cu adevărat
În puterea Sa.
Căci, dacă ar fi făcut-o
Așa cum se laudă ei:
Ar fi uitat de bârfe, drame și griji:
Respectând cuvântul Tatălui
În casa celui Atotputernic.
Noi, oamenii, ființe nenorocite:
Suntem egali -
Ochiul tău trebuie să fie pașnic,
Nu să devieze privirea cu ciudă,
Ură înspre cel de lângă tine -
Voi credeți că Judecata va fi la moarte?
Voi sunteți siguri că această credință falsă -
Subjugată de frică, vă oferă un loc în rai?
NU!
De trei ori:
NU!
Păcătoși și în afară,
Dar și înăuntrul Bisericii -
Așa sunt mulți...
Casa Domnului nu e loc de joacă,
Nu e provocare -
E loc sfânt, simplu prin a Sa puritate
Și puternic prin a Sa divinitate.
Fă-ți Cruce!
Mulțumește:
În numele Tatălui
Și
Al Fiului
Și
Al Sfântului Duh
...
AMIN!
...
De la Facere,
Cuviosul Suflet Mizer bântuie
Și nu se mântuie.
vezi mai multe poezii de: raghinaraluca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.