Îmi doresc să visez, dar câteodată
Trebuie ca viața să-mi permită.
E trist când ești condamnat
La un drum pavat de cadavrele
Să înveți toată viața
Și să ajungi răvășit
De tancuri politice,
Ce prin vicleșug - fatidic
Mă abate o milă apăsătoare
Când mă gândesc la grija
Tensionată a marilor personalități,
Ce în adâncă amărăciune
Mint dacă spun că mă cunosc.
Sunt un om dificil, în al său geniu
Care îi comandă existența
La cunoașterea mortală,
Câteodată stau pe gânduri.
Pe cine păcălesc? Mai mereu stau pe gânduri.
Îmi complic viața cu întrebări neînsemnate ale realității mucegăite de fapte odios de istorice.
Dar Domnul mi-a dăruit o scăpare, ce de oamenii brute e considerată o povară:
Mă simt liber, momentan.
Poate așa este într-adevăr soarta mea.
Sau îmi este dat să fiu lovit,
Oare mușcat de leoaica tânără a lui Nichita,
Vivid îmi sunt și în această
Zi de glorie - amintirile înjosirii.
Se spune că nu trebuie să
Lași trecutul conștient într-o
Ce ar fi viața
Fara netrebnica iubire?
Nici de ai da să uiți
Lanțul plin de amintiri -
Ați observat că toți
Ce se află în pragul morții
Devin instantaneu
Credincioși încrezuți?
TU - uită-te la mine!
Direct în ochii mei să vezi
Rezultatul degradării umane!
Al meu suflet este fum,