Printre malurile dintre mine și tine
nu trece nici un râu,
rar te salută câte un firicel de apă
fără un izvor anume,
e o imagine frumoasă la privit,
te plimbă pe lungimea spațiulu concav
până se pierde în șesul luminos.
Te aștept în ierburile înalte între arbuști
unde mărturisirile noaste pot fi lungi
fără cuvinte și alte sincerități răsuflate.
Dacă ochii vor spune mai mult,
ori se vor întrece cu buzele flămânde,
voi gusta din carnea ta parfumată.
Nimeni nu ne va despărți ori îndepărta,
vom învăța conversația dintre inimi,
vom mușca în fiecare zi, clipele
din care am băut singurătatea.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.