VII
Răpește-mă pe-adînci, mirate mări,
În care dorm păduri de madrepore*,
Cînd luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adîncilor cămări!
Adie-mi selenarele chemări
Și poartă-mă, în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mări adînci, pe vesperale mări!
Încet, te duci pe brațele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii…
Glorificată, pînzele-ți întinzi,
În vîntul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirnă, cu tămîie și cu aur.
vezi mai multe poezii de: Dan Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.