Orașul, beat, se scurge la canale.
Poliția strânge curvele în saci.
Când libertatea tremură în zale,
noi ocrotim narcotice prin maci.
Trăim cu trupu-o viață mondială,
dar fieru-ncins ne arde doar pe noi.
Când sărăcia lucie e o fală,
eu cred în steaguri albe de război.
Sfârșesc o săptămână proletară,
și-n loc de mici, pun stele pe grătar.
Parfum Dior mi-mpușcă fin o nară
în secolul acesta ordinar.
De-un măr semnat de viermi îmi este sete
ca de-un poem cu cordul inedit.
Cu viața mea, am scos din crize fete,
dar nu le-am dat poemelor cu flit,
de-aceea caut paiul în câmpie,
și dragostea într-un atac de cord ,
deși contez absurd pe veșnicie
cum Sudul pariază sec pe Nord.
Știu, urbea, beată, curge la canale.
Toți bișnițarii au mascotă-un ghiul.
Când libertatea tremură în zale,
clocesc porumbi răscoale-ntr-un pătul.
Iubita mea, azi vara e în criză :
Învingătorul pare anonim,
și moartea ei, precum curentu-n priză,
joacă pe vârfuri, ca să n-o simțim.
E-o vară iar din cele canceroase.
Calești, prin cer, sunt trase doar de munți
și de servește numai ceai de oase,
cum am băut doar când eram mărunți,
semn că-ntr-un loc s-au înfundat artere
și s-a gripat al anilor robot.
Mi-au mai rămas vreo două -trei himere,
poemului să le lipesc pe bot...
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.