De n-ai fi tu, n-ar fi nici vorbe-n șoapte
și un vacarrn de voci m-ar chinui,
nici orele să le împart n-aș ști,
pe anotimpuri, între zi și noapte.
De n-ai fi tu, n-aș încăpea de îngeri,
de n-ai fi tu, n-aș ști de Dumnezeu
și ochii-acoperiți mi-ar fi mereu
de lumile pierdute în răsfrângeri.
Cât de departe-i inima, zi tu,
când bate-o dată Da, de zece Nu!
De n-ai fi tu, n-ar fi nici întâmplarea,
și-apropiată-ar fi și depărtarea.
Să mă aduni de unde ești, te du,
că azi mă dor și pașii și cărarea!
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.