Nu-i mult, și iarna-n viață o să vină:
va fi atâta liniște încât
vom auzi doar moartea, și atât,
trezindu-ne-ntr-o altfel de lumină.
Pe umărul meu capul să ți-l lași,
și amândoi să ne-ascultăm trecutul,
ne vom iubi sfârșind cu începutul,
și înapoi vom face-ntâii pași.
Noi ne brodim în gând și în visări,
îmi ești ce-i este țărmul unei mări
și păsării, aripile și zborul.
Cu inima tocesc, nu cu piciorul,
același drum proptit de două zări,
și vin să-i dăm lui Dumnezeu onorul...
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.