Sunt Daniel Gudilă. Trăiesc în Anglia și lucrez ca inginer IT o meserie care cere rigoare, logică și soluții clare. Dar dincolo de coduri și sisteme, există în mine o altă lume: cea a cuvintelor.
Scriu poezie nu pentru a impresiona.Tot ce-mi doresc e ca, din când în când, un vers de-al meu să rămână cu cineva. Să atingă tăcut, fără să ceară nimic. Doar să fie acolo — sincer, viu, adevărat.
Drumul acesta îl știu
Drumul acesta de piatră,
Dacă urci, te duce la cer,
De cobori, te duce la vatră.
Nu mai aștept nici semne, nici răspunsuri,
Nici ceasuri care tic-tăiesc prea greu.
M-am rastignit in mine, fără cruce
Ca-ntr-un final de carte — calm, și eu
Scara spre EU
Dați potcovarului caiele,
Magicianului — joben,
Am vrut s-o sting, dar nu se poate.
Când încă simt, când încă bate.
Am vrut s-o rup, dar îmi e greu...
Rupând-o voi renaște Eu.