La colţ de stradă, un copil priveşte
cu ochi senini, spre toţi acei ce trec
pe lângă el! Şi vântul viscoleşte
cu fulgii mari, ce-n joacă se întrec.
O clipă...
Aș vrea să pot întoarce o clipă viața mea,
Și să colind pădurea ce-n taină mă chema,
Nu închide Doamne, Uşa Mântuirii,
Nu lua din inimi Duhul Tau cel Sfânt.
Lasă-ne în suflet fiorul Iubirii,
Lângă noi păşeşte, pe acest pământ.
"-E frig afară!" Spune trist,pămantul,
"Iar norii plin de apă vin mereu,
Sărac nu ești atunci când masa
este lipsită și-o duci greu.
Sărac tu ești atunci când casa
e-nchisă pentru fratele tău!
M-așez azi la masă ..incep ca să scriu,
Și sufletu-mi toarce menirea.
Eu știu lună dragă,știu.E târziu.
Nu-ți mai ascunde privirea.
Mergând pe drumul vieții
Ai fost mereu,cu mine,
Mi-ai mângâiat durerea
în plâns! Și-n bucurii,
De-atâta timp tăcerea mea te cheamă,
Și-aștept să primesc de la tine vești,
Chiar dacă nu suntem de-aceeași mamă,
Mi-ar fi plăcut sa știu că frate-mi ești.
Te scoală, Iubito şi vino, frumoaso
Priveste cum iarna-a trecut,
Şi ploaia s-a dus.. Şi drumul spre-Acasă
e greu zi de zi tot mai mult.
Când vine cu dispreț descurajarea
lovindu-ți sufletul împovărat,
Ridică-ți ochii și priveste zarea:
În încercare,El când te-a lăsat?