N-am să-ţi uit iubirea
Ce mi-ai dăruit
Când plin de durere-n
Lume, m-ai găsit,
În barca ta, când valul va lovi
Dorind să-ţi lase lacrimi şi suspine,
Cu Mâna Mea, Eu te voi ocroti
Să nu te temi! În val voi fi cu tine!
Se scutură de frunze, floarea,
Petalele, şi ele-apoi..
Pe drumuri, calcă înserarea
Cu paşii ei străini şi goi..
De n-ai fi Doamne-n viaţa mea,
De unde bucurie,
De unde oare, pot avea,
Când vin şi plâng la Golgota
Îmi iau lacrimile mele
Şi le-aşez în cuib de stele,
Când chem seara în pridvor
Să îmi spună somn uşor..
Tremură plopii în zare
Când soarele-i spre asfinţit,
Zefirul din somn s-a trezit
Îşi poartă prin roze-o cântare
Mai eşti cu mine, Doamne?
Pe calea către cer
Şi spini.. şi-atâtea rane
S-au adunat.. dar sper,
Atât îţi cer, Părinte,
Pe drumul către cer,
Păşind mereu nainte
Să nu mă laşi stingher..
De n-ar fi Doamne, Harul Tău
În viaţa-mi de suspine,
De n-ai fi Tu.. ce-aş face eu
Când urc calvarul şi mi-e greu?
Să fii copil
Să priveşti cerul
Cu ochi senini
Şi-ncrezători...