Sângele e desigur lumina
cum decade în geometrii
Umbră a Semnului Yang, lung exod
- plexuri vii, din zăpada
din însăși Afara visării de lumi -
viața baal te născu tu născând-o
dar dacă Timpul e Narcis
dacă realul e visul ce ne bănuie, Tu
ești
și nu ești
asfixiante ferești
peisaje cu oameni în gură
ploi de sânge între cruce și ură.
vezi mai multe poezii de: Daniel Turcea