Părinte, mi-s ochii-ntunecați
și nu mai văd
lumina răsărind în mine. Mut,
cuvintele îmi sângeră pe buze
aș vrea să spun
aș vrea măcar odihna
aceea fără nume
doar dorirea
doar setea
mai adâncă decât vremea
să pot s-o spun,
atâta bucurie!
vezi mai multe poezii de: Daniel Turcea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.