Părea că-n ziua-ceea își serbau
Ivirea-n muguri înșirați pe ramuri
Din primăvara plină de balsamuri
Și de cântări ce tocmai se-întorceau.
Își îmbrăcaseră culori mai vii
Și se mișcau ca-n dans pe-o melodie
Pe care vântul își dorea s-o știe,
Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.
Erau cuprinse-n vraja dansului
Și fluturau culori seducătoare
Ca el, în zbor și ca din întâmplare,
Să le cuprindă-n aripile lui
Și să le ducă-n zborul său tomnatic
Departe, peste marginea pădurii
În care și-au schimbat din verde, nurii,
În ruginiu cu tentă de jăratic.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu